Poezie despre deportarile Basarabenilor in Siberia

Suflarea Nordului pătrunde în sânge,
A iernii durată îl înfioară,
Cerul de ghiaţă trezeşte în inimi
Dorul de casă, dorul de vară.

Nopţile negre-s fără sfârşit,
Calea Lactee coboară în lume,
Fiare năprasnice ies din hăţişuri
Ca să ucidă destine şi nume.

Pământul durerii zace de veacuri,
Crivăţul veşnic veşnic îl bate,
Duce spre patrie vântul, pribeagul,
Chinul românilor din cazemate.

Departe de vatră urmaşii lui Ştefan
Cu Biblia sfântă în suflete mor,
Bolnavi şi flămânzi, vinovaţi fără vină,
Dormi-vor creştinii în gropile lor.

Morminte orfane plâng azi în glia
Străină ca ţara părinţilor mei,
Martirii trăi-vor în noi şi în doine,
În dragostea mare, lăsată de ei.

                                                                                                                                     Petru Grior :: ARCAŞUL, Cernăuţi, Vorcuta

Vai, Neamul meu - în gropi de var! Fără de Cruce... Nici Altar
Sau ridicati în dricul verii... Un drum de oase prin Siberii!
Mihai Prepeliţă, Bucovina cea martiră